moartea trage la peronul meu

trenul chiar nu trage în staţia asta
cel puţin nu în seara asta,
nu în sufletul meu
şi
nici măcar nu-şi trage respiraţia
când fluieră a pagubă prin fumul alb
dispersat de icnetul tăcerii

de strigătul mort pierdut în gând
pierdut în ultima suflare a bătrânului
pierdut în viaţa de zi cu zi,
care oricum trece prea repede

trage-ţi viaţa la peronul
morţii tale
fără călători fără fumul care
oricum îţi intră mereu în ochi